Stalpul

Saptamana asta am circulat cu mijloacele de transport in comun( tramvai, metrou, autobuz) si de care , sa fiu sincer,sunt mirat! in sensul bun: tramvaiul vine la intervale de 5 min, metroul si mai bine, iar autobuzul era mereu in statie .:)
Dar nu de transport vroiam sa va povestesc.
Astazi in metrou, citeam si ascultam muzica la casti, am ramas cu ochii beliti, mergeam de, cam, doua statii si nu observasem, pe scaune chiar in fata mea era o familie : tata+mama+plod, probabil nimic neobisnuit, plodul pe la vreo 12-13 ani iar ei pe la 40-45. De ce mi-au atras atentia? Tatal statea in mijloc, mama in stanga lui si plodul in dreapta, se vedea pe fetele lor ca sunt somnorosi, mama isi tinea capul pe umarul lui iar cu ambele maini ii tinea mana stanga si motaia, plodul isi tinea  capul sprijinit pe umarul lui drept si strangea in brate ghiozdanul, era rosu in obraji :). Am ramas privind la ei aproximativ o statie, scena astea de familie avea ceva cald in ea, pareau o familie unita, el stalpul familei, care ii ocrotea, iar ei linistiti ca au pe cine sa se sprijine, „la bine si la rau” . Senzatia a fost ca el ar fi vrut sa-i mangaie, sa le faca sederea pe umerii lui si mai placuta, dar erau in metrou si probabil asta il retinea. Tata si plodul au coborat la urmatoarea statie, dar nu inainte ca el sa-i dea ei un sarut si sa-i ureze o zi buna, ea a ramas pe loc, dar si-a schimbat si atitudinea, a devenit atenta la ce se intampla in jur, acum era singura, el plecase, trebuia sa se descurce.