Fiind asa multi, ne-am urnit mai greu din Bucuresti, asa ca am ajuns la Gura Diham pe la 12 si ceva.
am inceput sa urcam spre Diham
se pornise un vant serios de cand am plecat de la masini, care ne-a "urmarit" si prin padure, auzeam cum freamata padurea, copacii trosneau si din cand in cand mai cadea cate o craca, mai erau si ceva copaci cazuti, numai bine cat sa sperie un pic pe "anumite persoane" .
mai avem un pic pana la Diham...
gata, am ajuns la Diham, pana aici am facut o ora juma'te.
Bem un ceai cald, mancam o ciorba si-i dam bice spre Malaiesti.
e timpul si pentru o pauza mai lungaaa
omu' asta de zapada sigur a fost facut de niste ingineri :)
din cauza zapezii, drumul a fost destul de obositor, iar lipsa antrenamentului si-a spus cuvantul, asa ca ne-a prins noaptea. Din punctul meu de vedere a fost chiar fain, aveam frontala, iar sentimentul de a merge noaptea pe munte e mai special.
ceva probleme am avut cu uitucii, care nu au avut frontale. dar totul a iesit bine si dupa 4 de la plecarea de la Diham, am ajuns la Malaiesti. Noroc cu Stresu, care, ca de obicei a ajuns cu mai bine de o ora inaintea noastra, si a facut focul in camera, de fapt o anexa a cabanei. Chiar daca inca era frig si ne ieseau aburi pe gura, era mult mai bine decat afara unde batea un vant de ne lua pe sus. Am lasat bagajele si ne-am refugiat in cabana , la un ceai cald, un Jack si la potol.
Am facut cu schimbul, nu intro anumita ordine, ci cum ne-am trezit , am bagat lemne in soba, asa ca am dormit bine, tinand cont de conditii.
Georgica era in forma de dimineata :)
Privelistea din valea Malaiesti....
la caldurica
si am purces si inapoi sper capitala
La intoarcere am facut 3 ore de la Malaiesti pana la masini, din pacate am avut o surpriza neplacuta, am gasit una dintre masini lovita, oglinda rupta , usa fata-spate si aripa zgariate, nimeni nu a vuzut nimic, nimeni nu stia nimic, evident.
In ciuda viscolului care a fost duminica, am ajuns acasa pe la ora 19.30.
A fost frumos, greu, frumos.
Drace, multam fain de excursie, sa traiesti o mie de ani : mare-gras-si-cu-copii-multi ! da' io la anu' nu mai merg, iar, la Malaiesti ! sper, ca pana la anu' sa gasesti alta locatie :)
3 comentarii:
Hihi! Uite-l si pe George! Fain munte oricum!ce Mai batatoream si eu potecile alea... Long time ago...
pai, el a fost "prima vioara" :) si ne-a tarat acolo :)
Distracţie pe bune.. super imagini..
Trimiteți un comentariu